Romanul lui Nicolae Goja „Clopotul cu două limbi” realizează, într-un proiect îndrăzneţ, o formulă care aduce între aceleaşi coperţi cele două „limbi” ale prozei româneşti actuale: scrisul de influenţă existenţialistă (colorat vag optzecist) şi stilul mai relaxat, cu pliuri şi jocuri narative al postmodernismului (colorat vag nouăzecist). (Roxana Racaru, în „România literară”)