De ce nu l-am votat pe Călin Georgescu
Am citit în ultima lună o mulțime de texte despre candidatul la președinție care a șocat lumea prin ascensiunea fulminantă în preferințele românilor, însă nu m-au convins opiniile care-l aprobă, dar nici cele care-l contrazic. Îmi spun acum și eu părerea, bazîndu-mă și pe faptul că am ascultat o conferință politică a lui Călin Georgescu, ținută în urmă cu vreo zece ani, în Baia Mare, în sala primăriei (cea din Centrul Vechi).
Călin Georgescu este de meserie agronom și mă așteptam să-și exprime și ideile despre agricultură. Așteptările mi-au fost depășite, căci a vorbit chiar despre țărani, micii producători agricoli pe care îi susțin și eu, ca jurnalist, din 1990 încoace. În acest timp, am observat că statul român și Uniunea Europeană (după 2007) îi discriminează pe țărani, favorizîndu-i pe fermieri, adică pe producătorii agricoli mari. De ce? Pentru că așa au vrut politicienii români și occidentali!
Dacă un fermier lucrează 10 ha de teren agricol, primește subvenție. Dacă un mic fermier lucrează sub 1 ha de teren agricol, nu primește nici un leu! Au fost puse astfel de praguri și la numărul de animale. Dacă țăranul are două vaci, nu primește subvenție de la stat. De ce? Cică: Pentru a-i încuraja pe țăranii să devină fermieri! Lipsa de logică este evidentă, de vreme ce pe cel mic nu-l susții să crească, ci îl sancționezi.
Efectele acestei politici sînt catastrofale. Milioane de țărani și-au vîndut pămînturile și animalele și cumpără acum pîine, carne, lapte, ouă, legume și fructe din supermarket. Asta au dorit!? Pantofarul Ceaușescu avea două clase, dar le-a permis gospodarilor să crească animale pe pășunea satului.
O femeie din zona Lăpușului vindea purcei la tîrg (se întîmpla înainte ca statul democrat să închidă tîrgurile de animale). Mi-a spus că se ocupă de creșterea scroafelor cu purcei încă de pe vremea comunismului. Din vînzarea purceilor, și-a construit o gospodărie frumoasă. Acum, țăranii nu mai au voie să crească purcei, pe motivul că poluează mediul. (De parcă fermele de animale nu poluează aerul, solul și apa!)
După 1990, pentru puțină vreme, statul i-a subvenționat pe țărani cu 50% din preț la cumpărarea tractoarelor mici, a motocositorilor și a instalațiilor de muls. Dar politica s-a schimbat, UE a decis să subvenționeze doar fermele comerciale, țăranii fiind îndemnați să-și vîndă terenul și animalele. Politicienii ne asigurau că fermierii vor produce mîncarea necesară întregului popor. Era o minciună! Țăranii dădeau pe piață 80 la sută din laptele, ouăle, carnea, legumele și fructele necesare românilor. Azi, nu mai vînd aproape nimic, iar cele 80 de procente sînt importate.
Cu toate acestea, nu l-am votat pe Călin Georgescu. Soluția pe care o propune este ca statul să subvenționeze 100% creditele pentru țărani și meșteșugari. Se vede de aici că n-are experiență de viață și nu știe ce se întîmplă în țară. (Ceea ce este normal pentru un bucureștean din Cotroceni care a lucrat toată viața cu hîrtii, într-un birou.)
Foștii președinți erau cam la fel de … aerieni. Inginerul Iliescu, naiv să vîndă economia pe 1 euro. Geologul universitar Constantinescu, un student întîrziat. Marinarul Băsescu, complexat de inferioritatea sa. Iohannis, dornic să fie bogat, deși n-are prunci.
De unde i se trage lui Călin Georgescu îngîmfarea că el dă soluțiile perfecte pentru problemele țării și ale lumii întregi? De unde îi vine credința că țara va adopta ideile sale? Probabil, acestea sînt urmările conferințelor parafrastice, aplaudate politicos. A lipsei confruntării cu oameni reali, care au alte interese decît ale sale. Democrația înseamnă, spunea filosoful german Habermas, să îi consulți pe toți cei interesați de o problemă publică și abia după aceea să decizi. El vrea să renască țăranii și meșteșugarii, fără să-i întrebe dacă vor și ei. Poate sătenii preferă să cumpere toate cele din supermarket, fiind mai ieftine decît le-ar putea produce ei înșiși!
Celelalte idei ale lui Călin Georgescu sînt la fel de controversate și neargumentate precum ideea agricolă. De aceea, am decis să nu-l votez, cu toate că doi prieteni, intelectuali, și doi vecini, muncitori, îl susțineau – cel puțin atunci. I-am întrebat de ce, însă n-au reușit să fie raționali. Unul zicea: „Arată ca un bărbat adevărat!” Iar altul a criticat Occidentul: „Amestecarea genurilor mi-e scîrboasă!”
Ce președinte aș alege? Îi pun o condiție: Să-l fi citit pe Jurgen Habermas. Apoi, să fi făcut politică din tinerețe și să fi trecut prin (aproape) toate funcțiile din stat: consilier local, primar, președinte de județ, prefect, parlamentar, secretar de stat, ministru, prim-ministru. Aș vota-o, poate, din alte motive, pe Maia Sandu.
(Sper că n-am pierdut prea mulți prieteni pe drum!…)
Nicolae GOJA