Nicolae Pop, cicîrlăuanul tăcut
Din cauza bolii COVID_19, satul Cicîrlău a pierdut doi fii celebri, cîntărețul de muzică populară Nicolae Sabău (7 decembrie 1929 – 30 decembrie 2020) și pictorul Nicolae Pop (18 aprilie 1938 – 12 octombrie 2021). Amîndoi au copilărit pe piemonturile cu case înconjurate de vii și livezi, răsfirate la poalele munceilor vulcanici Căliman, Secătura și Pticlău. Amîndoi au prins anii de război mondial și au fost captivi ideologic sub vremurile proletcultiste. Copii de la țară, din familii de țărani, au primit șansa să învețe nu doar meserii industrial-agricole, ci și artistice, folosindu-și talentele native.
Cicîrlăuanii erau în acele timpuri fie agricultori cu plug de lemn, fie nopsamoși la domnari, fie mineri în exploatările de plumb și cupru, fie pietrari în carierele de andezit. Nici un prunc sărac din Cicîrlău nu mai ajunsese la rangul de intelectual. Cei din generația lui Nicolae Sabău și apoi a lui Nicolae Pop au mers primii la școlile gratuite de artă oferite de regimul comunist și au devenit artiști. Li s-au adăugat pictorul Alexandru Goja, pictorul scenograf Vasile Jurje, cîntărețul Alexandru Bondre… Cîte unu-doi, în fiecare an, au urmat liceul și cîțiva au ajuns ingineri sau economiști. Din Cicîrlău avem un actor în Iași, un profesor universitar în Timișoara… Satul cu 500 de case a dat și medici, avocați, ofițeri, profesori, cîțiva scriitori și jurnaliști.
După anul 1989, n-au mai apărut noi artiști, iar cei vechi au început să dispară, virusul Sars-Cov2 punînd capăt vieții celor doi cicîrlăuani care se ocupau cu eufonia muzicală și ficțiunea plastică. Casa din Vii unde s-a născut Nicolae Pop și casa de Sub Coaste unde a trăit Nicolae Sabău nu mai poartă aură, nu te mai așteaptă nimeni cu un cîntec în măsura 3/2 sau cu o pictură suprarealist-cubistă. Cicîrlăul nu mai are artiști, casele sînt tot mai mari, cu etaj și garduri înalte, semn că oamenii mari se nasc în case mici…
L-am cunoscut pe Nicolae Pop abia după 1989 și i-am urmărit activitatea de pictor și istoric local, desfășurate în paralel cu cea de profesor de desen și istorie. Știam că vine în fiecare toamnă la Cicîrlău, iar seara, cînd se întoarcea în Apa, căra pînă la gară o damigeană cu 5 litri de vin de roșcă, primit de la nașul Vasile Vințu, fostul primar. Ca jurnalist, aș fi vrut să-l iscodesc mai bine pe acest personaj celebru al satului nostru, dar n-am găsit zilele fără grijă în care să cutreierăm locurile din Vii pe unde a copilărit. Multe tablouri semnate NPop sînt peisaje cu dealuri, case, vii, copaci, iar culorile au o infinită nostalgie. Acel sentiment de început de lume aș fi vrut să-l capturez și să-l fixez într-o carte, dar n-a fost să fie, căci n-a avut răbdare să mă aștepte.
Ca în toate tablourile sale, Nicolae Pop a deformat moartea în mod artistic, nu s-a mulțumit cu o plecare grăbită, fără adio. Am acasă pe perete un tablou minunat, semnat N. Pop; îmi vorbește mereu: Hei, prietene, să nu uiți de cartea aceea!… Îi răspund de fiecare dată: Nu uit, Nicule, nu te uit!
……
Duminică, 19 decembrie 2021, în Viile Cicîrlăului, nepoții lui Nicolae Pop l-au comemorat: Maria, Florica, Nelu, Petru, Marcel, plus Liviu Pop (consilier local), rudenie mai pe departe. Nicolae Pop era cunoscut ca „Mniculaiu Șchiopului” (tatăl său și-a pierdut un picior în primul război mondial). Au depănat amintiri cu „unchiul Nicu”, de care sînt legați sufletește. Dumnezeu să-l odihnească în pace!